Miracle called life


Scrie un comentariu

Epilog

Toarna tot ce ai cald, dulce, sau unpic acrisor in cesti..
Toarna-ti sufletul faclie sau pe cel hoinar, fugind demult cu viscolul pagan, far’ de hotar..
Toarna-ma intr-un glob de sticla in care ninsoarea se va opri si va sta sa-mi asculte inima batand..
Toarna-ma in inima ta, sa nu ma topesc, cat inca e timp, cat inca e bine..


4 comentarii

O sa avem si noi intr-o zi

Pe principiul „viata bate filmul” ne derulam existenta lent, asemeni unei piese de teatru, sperand sa mai putem modifica pe alocuri cate un „personaj”, o melodie, o intamplare,niste cuvinte , sa reintoarcem acelasi cadru iar , si iar, si iar, sa aducem inapoi persoanele carora li s-au terminat replicile si sa le dam vorbe multe, si frumoase, sa le ajunga pana la sfarsitul piesei.Sa se termine asa, cu o strangere de mana, un zambet si un inevitabil „te iubesc”.
In realitate insa, se intampla sa avem doar o singura sansa sa vedem anumite locuri, sa retinem niste oameni care ne trec prin viata, sa ne bucuram de prezenta lor atunci si apoi sa-i cautam cu ardoare printre amintiri, sa luam tot ce e bun sau rau asa cum e, si apoi sa pasim mai departe, cu credinta spre viitor.
„O sa avem si noi”, ne zicem increzatori de fiecare data cand privim pe furis spre vietile celorlalti.O sa avem si noi candva jobul bine platit si comod, prieteni carora sa ne confesam, un iubit care sa ne respecte, sa creada in noi si care sa observe atunci cand avem o durere in privire , o nunta ca-n povesti, copii multi si frumosi, o batranete fara prea mari dureri si o viata care sa se merite a fi traita.
..si o sa le avem…mai devreme sau mai tarziu.Daca am avut curajul de a visa, vom putea fi martorii unor realitati despre care altii vor scrie romane, si asta se va intampla datorita faptului ca am stiut sa credem in noi, in oamenii pe care ii iubim, in puterea unui cuvant si in stralcirea unui suflet.Vom realiza ca suntem mai puternici decat am crezut vreodata, vom pastra oamenii care tin la noi cu adevarat si ne vom ruga pentru cei ce nu au invatat inca sa o faca..cu dragoste, cu dor, si tot ce am avem mai bun in noi..
De regula , ar fi ideal sa invatam unele lectii fara a trece printr-un drum anevoios, prin dureri si lacrimi, sa fim avertizati printr-o alarma de fiecare data cand facem un pas gresit sau sa fim trasi de urechi ori de cate ori rostim cuvintele gresite omului care le merita cel mai putin, dar atunci, cu siguranta nu am mai fi capabili de a aprecia lucrurile frumoase din jurul nostru, devenind totul o rutina.
Asadar, ar trebui sa invatam sa ne inchidem ranile una cate una, chiar daca durerea o sa mai ramana inca mult timp dupa aceea, sa invatam sa ne ascultam tacerile pentru ca doar asa vom gasi raspunsurile la toate intrebarile „gresite” pe care evitam sa ni le punem, sa ne linistim sufletele putin, sa stam un ragaz si sa ne gandim la tot ceea ce va mai conta si pe viitor.Caci atunci, ne vom aminti cu siguranta de toate datile in care am ras fara suflu, de toate momentele in care inima ni se zbatea in piept, de ochii in care ni se oglindeau atat de frumos sufletele, de melodiile care ne aduceau un zambet larg pe buze, de o imbratisare, un sarut si mainile tuturor care ne-au ajutat de-a lungul timpului sa ne ridicam,oamenii care ne-au aratat ca se poate, ca exista, si ca meritam..noi mai mult ca oricine.Eu inca cred..in ei, in mine, in noi..pentru ca stiu ca , candva, cumva, steaua mea tot se va aprinde atunci cand inima mea va sti ca a ajuns „acasa” 🙂clouds


Un comentariu

Weeds are flowers, too, once you get to know them

Iubesc stangaciile..la fel si oamenii stangaci..cei care ezita, care sunt rapizi si rastoarna chestii , care adorm cand nu trebuie sau uita sa isi puna alarma, care nu sunt organizati si care din cand in cand mai fac cate o „traznaie” chiar daca anii lor au trecut,care arunca capace pe jos, care scapa lucruri din mana, care isi uita umbrela acasa..exista atat de multa perfectiune in imperfectiune…
In teorie, femeile viseaza barbati cuminti,care sa le respecte , cu care sa duca o viata linistita, care sa le tina de mana inainte sa adoarma, sa le sopteasca cuvinte calde in dimineti reci, care sa le surprinda cu cate un detaliu, care sa fie mereu acolo cand au nevoie.Sunt acei barbati pe care ii vad in filme, despre care citesc in carti, pe care si-i inchipuie cand asculta o piesa de dragoste..care sunt asa cum „trebuie” sa fie..perfecti…in principiu e cel mai usor sa ii iubesti pe ei..pentru ca sunt buni, calzi, surprinzatori, minunati…
In realitate insa, in ciuda viselor si principiilor, se intampla ca sa-i aleaga pe cei mai putin perfecti..cei care uita de o aniversare, care le mai lasa pe ele , pentru o bere cu baietii, care nu au cel mai bun job, care nu se barbieresc in fiecare zi sa arate bine, nici nu poarta costume scumpe sau camasi fine, care mai uita sa le deschida usa la intrarea in bloc, sau sa le cedeze un loc in autobuz.Si eu cred ca ei au cel mai mare merit.
Au existat 3 barbati care au insemnat enorm pentru mine..
Tatal meu..de la care am mostenit toata repeziciunea, imperfectiunea si neincrederea..care obisnuia sa-mi zica ca nu sunt capabila sa fac ceva, stiind ca o sa ma ambitionez si o sa ii demonstrez ca reusesc, care imi facea in fiecare an de Craciun cate o instalatie noua de beculete,dar imi punea mereu unul ars, facandu-ma sa le verific pe toate, care nu a fost acolo sa ma prinda cand am cazut de pe bicicleta pentru prima data, si asta deoarece mi-a dat drumul, a avut incredere in mine, explicandu-mi mai apoi ca in viata o sa mai si cad, si datoria lui nu e sa evite asta, ci sa ma ajute sa ma ridic…
Fratele meu..care cu toate ca imi manca de fiecare data dulciurile, ma mai dadea la o parte cand se juca cu alti baieti, nu vroia sa ma duca cu el ca eram prea mica, ma iubea asa cum stia el mai bine..si mi-o arata de fiecare data cand imi facea desenele pentru scoala, cand ma proteja de persoanele care credea ca o sa ma faca sa sufar, cand mi-a luat primul meu Winnie the Pooh de ziua mea, din banii lui stransi special pentru asta.
Si singurul barbat pe care l-am iubit atat cat se poate iubi..care acum nu este langa mine, si nici nu va mai fi, dar care m-a facut sa simt cele mai frumoase lucruri in cele mai complicate situatii, care m-a facut sa am credinta, si vocea caruia o mai aud si acum cateodata, tarziu in noapte, cand inchid ochii si dorul ma poarta mereu la el..Nu a fost barbatul pe care l-am visat, nici cel mai frumos, nici cel mai romantic, dar a fost acela alaturi de care ma simteam eu cea mai frumoasa, mai buna si speciala, iar pentru asta o sa-i multumesc mereu.
Sunt persoane care nu se incadreaza in anumite tipare pe care ziceai candva ca o sa le respecti, dar care apar in viata ta pentru a te invata ca inimii tale trebuie sa ii dai ce are nevoie..si cu toate ca nu vor zice mereu ceea ce ai vrea tu sa auzi, cu toate ca nu vor fi mereu acolo, chiar daca te vor mai face sa suferi , te vor uita, sau pur si simplu vor pleca din viata ta, in inima ta vor fi mereu…indiferent..nu-i asa?


Scrie un comentariu

Let your heart hold fast

Trecand prin viata, mai devreme sau mai tarziu vei constata ca uneori lucrurile nu vor avea loc asa cum ai sperat si cum ti-ai dorit tu sa se intample..
…vei realiza ca increderea ta oarba in oameni va fi deseori stirbita de persoane care nu vor sti sa vada in tine ceea ce ai de oferit…
…ca vei fii singur exact atunci cand ai mai mare nevoie de mangaierea cuiva..
…ca ceea ce ai visat e departe de realitate..
…ca oricat de multe ai face, s-ar putea sa nu fie suficient..
…ca indiferent cat de mult crezi, odata tot se va intampla ceva care sa-ti nauceasca lumea…
…ca desi incerci sa nu-ti mai pese, o vei face inca mult timp…
…ca destinul joaca cateodata murdar…
…ca va veni o zi in care “maine” nu o sa fie neaparat o noua sansa…
…ca vei vrea sa te intorci in timp nu pentru ca era atunci mai bine, ci pentru ca cineva iti lipseste enorm…
…ca dragostea poate aparea atunci cand te astepti mai putin, dar odata venita, cu greu o vei putea indeparta…
…ca un lucru pe care il astepti de prea mult timp nu o sa-ti mai aduca aceasi satisfactie mai tarziu…
…ca zambetul tau poate trece neobservat, si durerea ta poate fi inuma tocmai in fata personelor de care iti pasa cel mai tare…
…ca desi ne leaga acelasi cer, deasupra unora sunt nori, deasupra altora e soare…
…ca desi iti faci un milion de planuri, majoritatea se vor pierde pe drum…
..ca, cateodata e prea tarziu…
…ca ceea ce-ti doreai demult sa faci, nu coicide cu ceea ce-ai ajuns azi…
…ca, cuvintele dor la fel de mult ca si faptele…
…ca dragostea nu e ceea ce am citit in carti sau am vazut in filme…
…ca pentru naivitate in viata o sa platesti…
…ca desi iti tii ochii larg deschisi , s-ar putea sa pierzi esenta…
…ca iti va fi tot mai greu sa zambesti…
…ca uneori trenul va porni fix cand ai ajuns tu in gara si singurul lucru care-ti va ramane de facut este sa-l privesti plecand…
…ca fericirea ta nu va fi intreaga daca nu o imparti cu cineva drag…
…ca inima ta va continua sa bata haotic atunci cand ii va auzi vocea, oricat de mult te-ai impotrivi tu…
…ca oamenii importanti nu vor putea fi niciodata inlocuiti…
…ca dragostea, la fel ca si credinta si speranta, nu se vad, dar exista in sufletul fiecaruia sub chipul omului iubit…
…ca un pas facut in doi e intotdeauna mai usor…
…ca nu poti cere nimic in schimbul iubirii tale, dar Doamne cat de mult tanjesti dupa reciprocitate…
…ca deciziile luate cu sufletul nu sunt intotdeauna cele mai bune, dar sunt singurele care nu vor aduce regrete, doar amintiri…
…ca la un moment dat, oricat de frumoasa ar fi o poveste, tot va ajunge la un sfarsit si va fi acoperita de tacere…
…ca cei care nu te iubesc vor pleca primii…
…ca uneori cazi de prea sus si nu o sa fie nimeni sa te prinda…
…legatura dintre cuvant si inima se va rupe candva…
…ca zambetul poate ascunde multe lacrimi…
…ca nu conteaza happy-endul in sine, ci povestea..
…ca nici un argument nu va putea fi vreodata mai puternic decat o bataie de inima…
…ca in majoritatea cazurilor ascultam, dar nu intelegem…
…ca daca simti, crezi, iar daca crezi, restul sunt detalii…
…ca distanta nu e decat un destin…
…ca suferintele nu sunt generate de oameni, ci de asteptarile nostre in ceea ce-i privesc…
…ca nu exista magie pe pamant decat in copii si in ochii persoanei iubite…
…ca oricine poate fii erou daca este iubit..
…ca uneori avem nevoie sa fim salvati de altii..
…ca fericirea nu are nici o forma, dar cu siguranta are un chip…
…ca oamenii care pleaca , iti vor lasa un gol permanent…
…ca atunci cand sufletul iti plange, nu oricine il poate auzi…
…ca unii vor alege mereu calea cea mai simpla..
…ca dorul si dragostea nu pot fi masurate…
…ca unele vise le ai o singura data in viata…


Un comentariu

Un om..si-o amintire

Ce este foarte interesant in perspectiva oamenilor despre propria lor viata si despre interactiunea lor cu ceilalti este modul in care ne percepem unii pe ceilalti si rapiditatea cu care tragem concluzii.Un om care inseamna candva totul, poate decadea in fata ochilor tai intr-o clipita, stergand cu buretele toate sentimentele pe care ti le-a insuflat candva.Am constatat cu uimire ca mai nou oamenii sunt apreciati dupa ce nu mai sunt, sunt venerati si iubiti cand dragostea nu mai poate ajunge la ei…ca e atat de simplu sa fii indiferent si sa intorci capul atunci cand cineva are nevoie de tine,sa te faci ca nu vezi, sau pur si simplu sa fii imun, dar este al naibii de greu sa fii acolo din suflet, si pentru totdeauna…
Ma gandesc deseori cat de ipocriti suntem …ne ascundem sentimentele in spatele unor masti menite sa ne protejeze, sa ne apare de judecata celorlati , dar de ceea ce se intampla in interiorul nostru cine ne mai apara?Schitam zambete false atunci cand suferim pentru a nu a ne lasa doborati de ceilalti, de viata, de dor, alteori plangem doar pentru a primi ceea ce ne dorim.In realitate lucrurile stau intotdeauna altfel..spunem „te iubesc” sau „multumesc” mult prea tarziu, cand pana nici ecoul lor nu mai pot schimba lucrurile, ne acoperim ochii atunci cand adevarul sta in fata noastra doar pentru ca nu vrem sa vedem sau sa acceptam ca ceilalti poate nu ne vor, poate nu ne iubesc, poate nu le pasa si continuam sa ne amagim mereu, mintindu-ne singuri si crezand ca viata ne va rasplati candva pentru fiecare lacrima varsata din iubire pentru altii, ca se va gasi cineva care sa nu stea in spatele sau in fata noastra, ci in dreptul nostru, care sa simta emotia din glas atunci cand le rostesti anumite cuvinte, care sa ia odata cu ei toate dezamagirile noastre.
Se zice ca dintr-o lacrima se naste un zambet, dintr-o pierdere un nou vis, ca dupa ploaie apare soarele, ca pana si primavara are puterea sa inlature povara unei ierni grele, dar ce se intampla cu sufletul nostru atunci cand suntem doar noi?Cand suntem pusi in fata sentimentelor noastre cele mai sincere, probabil a durerilor, a gandurilor care ne tin treji pana tarziu in noapte?Nimeni nu va stii vreodata cate nopti am pierdut plangand tinand o perna in brate, de cate ori am avut nevoie de o imbratisare si nu am primit, cator vise le-am dat nastere de-a lungul unei vieti, cat sange ne-a curs prin vene, pentru cine a batut inima noastra mai tare, de cate ori am zambit cand sufletul ne era ingenunchiat, cate sperante am avut, cat dor ne-a framantat, de cate ori ne-a fost rau si am fost singuri, cat de mult am asteptat ceva ce stiam ca nu va veni niciodata, cate credinta am purtat in suflet, cata sinceritate aveam in ochi, cate sentimente ne-au fost ignorate, cate lucruri am fi avut de oferit daca ni se dadea sansa, cat de multe aveam de spus,cum ni se lumina fata de fiecare data cand le auzeam numele, cat de mult i-am iubit, cat de multe am regretat, cat de mult am fi avut nevoie de ei..

aaaaa


2 comentarii

Let it be

Ai simtit vreodata ca orice s-ar intampla in viata ta nu are sens?Ca esti neinteles, neiubit, singur si fara nici o directie?
Dar ai vazut vreodata cum noaptea se face zi?Cum intunericul dispare incetul cu incetul lasand loc unei raze de soare sa ne incalzeasca?Cum si lacrima care obisnuia sa-ti cada pe obraji se usuca?Cum un ghiocel isi face de fiecare data curaj sa inlature povara lasata de zapada grea pe spinarea-i fragila?Cum fiecare fluturas zboara atat de lin, nestiind ca nu are decat o zi pe pamant?Cum o furnica cara in spate cate un miez fara sa se sperie de pasii nostri grabiti?Cum pasarile nu uita niciodata sa ciripeasca in diminetile de vara?Cum stele se aprind in fiecare noapte chiar daca am uitat demult sa le admiram stralucirea?
S-a intamplat sa simt de multe ori ca viata mea nu e asa cum mi-am dorit si ca suferinta acumulata in timp nu e compensata cu nimic.Ca pierderile suferite si golul ramas nu va putea fi umplut niciodata.Dar, pe de alta parte, viata mi-a daruit cel mai frumos cadou: oamenii.Cei care ma iubesc, care ma invata, care sunt acolo mereu, care ma fac sa plang,care au reusit sa-mi creioneze un curcubeu in suflet.
Daca viata ti-a daruit pe cineva care macar o data ti-a facut sa-ti bata inima mai tare ca si acceleratul, care ti-a infrumusetat ziua cu un zambet, care nu uita niciodata de tine, care si-a apropiat inima de a ta, care te iarta, daca ai trait macar o data emotia unei intalniri sau doar a unui simplu cuvant rostit la ceas de taina plapand, daca frica a disparut fie si pentru o secunda din mintea ta datorita unui zambet strengar, daca cineva ti-a intins o mana cand tu nu mai sperai, atunci te poti considera un om norocos..


6 comentarii

The end

Iubesc inceputurile..au un farmec aparte, un iz de necunoscut, multa speranta si un val sublim de nebunie.Au acel ceva care te face sa plutesti, sa ai impresia ca o sa reusesti si cel mai greu lucru de pe pamant, sa crezi in fiecare bataie mai naravasa a inimii tale si sa o urmezi ca si cand nimic rau nu s-ar putea intampla.
Pe de alta parte, sfarsiturile mi se par teribile.Pana si cuvantul in sine e greoi, urat si negru.Insemnatatea lui insa este cea mai dureroasa.E ca si cand ti-ai inchide ochii si ai refuza sa vezi lumina care uneori te ghida, si cel mai grav , faptul ca ai ales sa-ti inchizi si sufletul la ceea ce ai simtit atata timp.Cu toate acestea, cand sufletul e ingenunchiat, cand speranta s-a risipit asemeni unei adieri de vant, cand vezi ca locul tau e acum ocupat de altcineva, nu-ti ramane decat sa te ridici, sa te stergi de praf, sa-ti stergi si lacrimile impreuna cu durerea din suflet si sa accepti faptul ca ai pierdut in fata unui alt inceput..al lui, al ei..al lor…
Cumva, nu stiu cum, mereu am sperat sa pot „pacali” sfarsitul..sa ma ascund printre sperante si cuvinte frumoase aruncate mult prea usor, printre dorinte arzatoare si o credinta in ceva ce nici macar nu exista.Pana la urma nu poti pierde ceva ce nu ai avut niciodata.Pentru ca daca il aveai cu adevarat, sfarsitul nu era decat un continuu inceput.
De-a lungul timpului, am incercat sa masor dragostea celor din jur in functie de cat de mult la pasa.Mi se pare ceva suprem.E atat de usor sa spui cuvinte frumoase, sa cumperi o floare, sa cuceresti un suflet, problema cea mai mare este atunci cand vorbim de durata.Din pacate, la fel ca alimentele si sentimentele oamenilor se altereaza in timp daca nu sunt pastrate corespunzator.
Pentru unii, sfarsitul inseamna un nou inceput, pentru altii mai putin norocosi inseamna doar un punct, un nod un stomac, o inima stransa si lacrimi.Nu toti avem sansa de a o lua mereu de la capat, de a putea schimba ceva, de a crede din nou..uneori poate fi prea tarziu..si nu ne ramane decat amintirea ultimului inceput frumos, ultimelor batai accelerate de inimi, acea ultima speranta care ne mai face si azi sa zambim subtil in coltul gurii, o amintire a ceea ce eram noi, atunci, completi…cand inima noastra era si ea la randul ei intreaga…


4 comentarii

Punct..sau poate doar virgula

Femeile cat traiesc…asteapta…Asteapta atentie, o floare, un zambet sau un cuvant dulce, o imbratisare sau un telefon, o invitatie, dar, mai presus de toate asteapta sa fie iubite.In timp ce unele viseaza sa se cuibareasca in bratele barbatului dorit, altele asteapta doar sa uite, iar timpul sa duca odata cu el amintirea celui ce inca si azi le tin treze in noapte..
Asteapta mereu ca de acolo de undeva visele lor sa prinda aripi, sa dezghete pana si cele mai glaciare suflete, sa-si croiasca propriul drum chiar daca acesta ar duce spre nicaieri, sa apara in viata lor acel cineva care le-ar da lumea cu totul peste cap, dar intr-un sens atat de curat si frumos, incat nimic nu le-ar putea stirbi fericirea, asteapta un succes profesional care sa le ofere siguranta zilei de maine si independenta, care sa le implineasca si sa le stabileasca increderea in sine, asteapta ca, candva sa ocupe un loc atat de important in inima cuiva incat sa fie sigure ca dincolo de orice cuvinte, ele inseamna ceva.
E greu sa ajungi sa cunosti un om intr-o masura in care sa poti sa-i deduci cu precizie gandurile si sentimentele, de aceea de multe ori in viata trebuie sa si risti in special in momentul in care iti alegi oamenii care sa-ti fie alaturi: prieteni, iubiti, sot.Cred ca , de-a lungul timpului femeile s-au obisnuit sa-si puna sufletul pe tava mult prea devreme si fara a se gandi ca omul respectiv s-ar putea sa nu fie ceea ce credeau, sperau, visau, dar asta nu le fac nici iresponsabile, nici naïve, ci doar indragostite.Pana la urma asta pare a fi fundamentul unei inimi de femeie..acela de a da totul poate mult prea devreme, fara a astepta neaparat ceva in schimb, fara a il schimba, doar iubindu-i din tot sufletul cu toate micile lor imperfectiuni pentru ca, intr-un final, iubirea este cea care le ghideaza si care le ofera un sens vietii lor.
Sunt anumite momente in viata in care ne pare rau pentru ca iubim, doar pentru ca am gustat din suferinta, regretam ca am avut incredere in oameni pentru ca, unii ne-au tradat, uitam sa mai zambim pentru ca am petrecut o noapte intreaga tinand in brate o perna uda de lacrimi, condamnam bucuria altora doar pentru ca noi nu am avut parte de ea, si renuntam a mai visa pentru ca ne-am “maturizat”.Dar se intampla sa ajungem la un moment dat intr-un punct in care sa realizam ca nu mai avem control asupra vietii noastre, ca suntem niste marionete care joaca dupa  niste reguli improprii, si simtim pe pielea noastra ca viata e scurta si ca noi suntem norocosi pentru simplul fapt ca am putut experimenta tot ceea ce ea ne poate oferi, cu bune si rele.Am ras, am plans, am iubit si am suferit, am dansat, am calatorit, ne-am imbratisat si am fost liberi.Liberi sa credem in noi, in oameni, intr-o iubire fie si imposibila, in caderea unui fulg de nea, in mesajul unei melodii si in ceea ce inima noastra poate sa transmita altora.Pentru ca, prin ea, noi le vorbim celor dragi mai mult decat cuvintele o sa o faca vreodata.


Scrie un comentariu

Ordinary love

Era una din acele zile in care nici cuvintele rostite nu ajutau, nici cele pastrate undeva intr-un colt al inimii nu aveau puterea de a prinde glas.Era toamna, frig si liniste.Iar ea..era acolo, la fel ca ieri, probabil la fel ca maine.El..nu s-a mai intors niciodata, cu toate ca nu-si amintea nici o zi in care sa fi fost cu adevarat acolo.Dar era..era in sufletul ei, in ascunzisurile mintii, in caderea unei frunze, in fiecare vers, intr-o ciocolata calda, intr-un cuvant duios soptit seara tarziu, intr-un zambet fugar, intr-un suflu, intr-un pas, si in fiecare incheietura.Era acel cineva care intrase in viata ei de nicaieri, dar care se potrivea perfect..cel care i-a suflat o dragoste pe cat de inocenta, pe atat de imposibila.Si atunci ea, acum doar o umbra a fetitei zglobii si visatoare care era odata, incearca sa-si inchida ranile si odata cu asta si ultima portita ramasa deschisa in adancul sufletului, sperand ca asa, iubirea ei se va stinge usor.Stia inca de atunci ca povestea ei nu va mai prinde culoare, si cu ochii incarcati de lacrimi, dar nu de durere, ci doar de neputiinta in fata unui vis frant, isi curata aripile prafuite, se ridica, isi ia sperantele si pleaca increzatoare spre o alta poveste.
Povestile in sine se transpun in viata reala atat de bine incat uneori am impresia ca noi ne imbracam cu ele si le urmam cursul de cele mai multe ori.Sunt povestile pe care le auzim pe parcursul vietii, de care ne agatam chiar si neintentionat pe alocuri, dar care in adancul nostru ne dorim cu ardoare sa le traim.Cred ca cu totii ne regasim de multe ori in protagonistii unui film, in versurile unei melodii, in trairile altora, intr-un zambet de copil, intr-un vis, dar de cele mai multe ori ne este teama sa recunoastem, iar cand suntem pusi in fata lui, ezitam, crezand ca nu suntem suficient de norocosi incat sa fim noi acei ce reusim sa transformam nu visul in realitate, ci realitatea intr-un vis permanent.

 

 

 


Scrie un comentariu

juat a little bit

Se spune ca lucrurile se intampla cu un motiv.Uneori pentru a ne face mai puternici, alteori pentru a ne deschide ochii, sau, pur si simplu pentru a ne invata ceva.Azi, acum, am ajuns sa si cred asta.Intreaga mea viata am incercat din rasputeri sa iau partea buna a lucrurilor si sa pulsez oarecum oamenii spre iubire.Mi se pare ca acum, e singura care mai poate schimba ceva in vietile noastre, care ne poate infrumuseta existenta, care ne face sa zambim cu adevarat.Problema este ca uneori pretul pe care il platim pentru aceasta iubire e mult prea mare..si deseori in zadar.Dar, cu toate acestea, ramane cel mai frumos lucru care ni se poate intampla, si cred cu tarie ca, doar iubind putem sa ne atingem adevaratele noastre valori umane,asta pentru ca iubirea ne face sa fim mai buni, mai atenti si recunoscatori, pentru ca ne identificam noi ca oameni si crestem odata cu cunoasterea noastra interioara, iar toata fericirea ne este generata din interior.
Iubirea pe de-o parte, si suferinta pe alta parte merg mana in mana si s-ar parea ca una fara cealalta nu ar exista.La fel ca ziua fara noapte.Desi e putin infricosator, are si intunericul farmecul lui.Am ajuns sa ma gandesc la faptul ca suferinta e o lectie care ne ajuta sa ne cunoastem si sa ne autodepasim pe noi insine in ceea ce priveste rezistenta, rabdarea, curajul de care dam dovada de fiecare data cand viata ne incearca, iar dragostea apare asemeni unui medicament pentru a ne vindeca ranile si pentru a ne ajuta sa ne ridicam mult mai puternici. Cat despre iubire..nu cred ca mai e nevoie de cuvinte, decat de doua sufelete care odata impletite sa dea nastere celui mai frumos puzzle la care se adauga zi de zi, cate o piesa, formand intr-un final un intreg.
Pana la urma viata e un risc continuu.Riscam sa schimbam un om doar spunandu-i niste cuvinte, riscam sa dezamagim, sa esuam, sa suferim in urma unei decizii, dar asta nu ne opreste sa visam, sa alegem, sa iubim si chiar sa suferim.Pana la urma inima noastra mereu va gasi un motiv pentru care sa bata mai tare.Cateodata e suficient sa auzi doar glasul persoanei iubitei, alteori de dor, de tristete, de neputiinta, de gol, sau de o dorinta mult prea mare…